China - miezul fierbinte al lumii de azi și posibilul salt către lumea de mâine

Putin a început o vizită prelungită în China. Iar acolo se află toți lideriii importanți ai Eurasiei. Aparent pentru grandioasa paradă. Practic însă pentru a strânge liniile. Deja „timpul nu mai are răbdare”, iar chestiunile esențiale se cer tranșate. Tentativa lui Trump de a pune capac războiului din Ucraina a eșuat ca efect al duplicității liderului american. Pe de-o parte promovând „agenda păcii”, pe partea cealaltă efectuând manevre agresive. De exemplu, acum se află în plină pregătire o manevră agresivă asupra Venezuelei. 5% din flota americană e concentrată acolo, fiind de așteptat o tentativă agresivă de schimbare a puterii politice a țării, Nicolás Maduro. Nu cred că mișcarea a fost negociată cu Putin! 

În urmă cu vreo 10 zile v-am prezentat ceea ce urmează să se petreacă în China, anume strângerea rândurilor a BRICS în RIC(vezi aici). Nu întâmplător vizita lui Putin este de patru zile și, de asemenea, nu întâmplător India e reprezentată de Modi. Prima vizită a unui lider indian în China din ultimii șapte ani. Iar agenda întâlnirii e una extrem de bogată, negociată intens de cele două echipe de negociere. 

Rolul Rusiei în tot contextul, dincolo de rezolvarea propriei agende, este cel de liant între India și China. India are încredere nelimitată în Rusia, datorită unei întregi istorii în care rușii au apărat necondiționat India, iar prietenia intensă dintre Xi și Putin are rolul de a face ca negocierile să se miște în direcția dorită. 

Cealaltă linie, extrem de importantă, este legată de Iran și Coreea de Nord, țări care sunt aliate de facto și care au propriile agende de rezolvat. În special Iranul, care se află în pragul unui nou război pregătit de Israel. În ultima perioadă, Rusia a făcut eforturi intense pentru a crește tehnologic capacitățile antiaeriene ale Iranului, iar China a livrat numeroase echipamente militare de bază. În plus, China are un plan pe termen mediu pentru livrarea de avioane moderne Iranului. Nu știm însă dacă timpul va mai permite dotarea cu avioane a țării, în condițiile în care e posibil ca războiul de acolo să înceapă în câteva zile. 

Coreea de Nord este, de asemenea, în probleme critice cu surata sa din sud, care pare împinsă de americani spre râcă. De asemenea, Japonia e reinflamată din spate, cu toate că, pentru ea, un război cu China se poate dovedi terminal. 

Însă, fără doar și poate, poziția cea mai complicată o are Federația Rusă întrucât se află de trei ani într-un război deschis cu NATO. Cu toate pozițiile sale aparent pacifiste, Trump ori nu poate, ori nu vrea să adopte o poziție clară, ori e deosebit de șiret. Atitudinea sa față de război este extrem de încețoșată, astfel încât se zbate într-un morman de declarații diametral opuse. Ba vrea pacea, ba zice „să-i mai lase puțin să se bată”, ba se izolează, ba ar fi de acord să trimită contractori privați în Ucraina. Ba le spune europenilor să se potolească, ba îi transmite lui Putin amenințări belicoase. Totul, o imensă negură, din care nu poți înțelege absolut nimic.

Iată de ce Rusia caută în China o clarificare rapidă a poziției aliaților săi. Iar aici, nodul central este China. O Chină care, mai devreme sau mai târziu, se va afla ea însăși în situația Rusiei, astfel încât un joc slab acum ar putea să aibă repercusiuni grave asupra sa. De partea cealaltă, președintele Xi încearcă un balet care să-l mențină într-o poziție încă de mediere, dar zilele până la începerea crizei generalizate mondiale sunt deja numărate. Ceea ce vedem, dacă dăm la o parte poleiul banal și bombastic al lui Trump este cu totul altceva.

Loviturile asupra Rusiei se întețesc dinspre Ucraina. Desigur, nulitățile europene fuseseră însărcinate să dea o lovitură similară celei de la Kiev în Georgia, însă populațuia și Partidul „Visul Georgian” le-a stricat socotelile. De fapt, interesul „seniorilor” ar fi fost deschiderea unui al doilea front în Georgia, astfel încât să slăbească Rusia. Alegerile de la Tbilisi au reușit însă o întoarcere spectaculoasă. 

Cea de-a doua fragilizare a Rusiei s-a dorit prin intermediul culoarului Zangezur(vezi aici). Ceea ce e interesant e că Pașinian, după ce a cedat în fața americanilor, a aterizat și el la Tianjin, stabilind o colaborare cu China. Și, posibil, căutând linii de legătură cu Putin). Cu alte cuvinte, un pas lateral care ar putea fi benefic unei detensionări a rușilor în zona Caucazului. Este prematur s-o profețim, dar o scoatem pe masă ca eveniment cu o oarecare probabilitate. Însă, ceea ce e cert este că europenii fac presiuni asupra Ucrainei să-și sporească loviturile în adâncimea Rusiei. Dacă se dovedește bănuiala mea, anume că Trump face doar un joc de sirenă, încercând să-i adoarmă vigilența lui Putin(vezi aici), ar trebui să vedem o continuă înrăutățire și inflamare a frontului din Ucraina pentru a se lovi ... Iranul.

În ultima perioadă au fost numeroase transporturi de arme avansate către Israel. Israelul, după eșecul din prima tentativă de schimbare a regimului în Iran, își dorește cu fervoare să dea de data aceasta o lovitură finală. De aceea se pregătesc intens, inclusiv prin preluarea de armament avansat din SUA. De data aceasta, cel mai probabil, SUA va lupta cot la cot cu Israelul, dorindu-se o lovitură-fulger. Cu Rusia ocupată integral de frontul din Ucraina(pe care Ursula împreună cu nulitățile europene vor să-l incendieze prin intrarea de forțe străine în ecuație) se va câștiga timpul necesar unei schimbări de regim în Iran, fără ca Rusia să se mai poată concentra. Posibil ca misteriosul comportament al lui Trump să ascundă fix acest plan: ne prefacem că nu noi, ci europenii amplifică lupta din Ucraina, după care dăm foc Iranului. 

După cum bine știți, miza alegerilor din Moldova e reprezentată de intrarea sa în război de partea Ucrainei. De altfel, Maia Sandu a anunțat că va trimite „voluntari” în Ucraina, după care, cel mai probabil, va ataca asumat Transnistria, urmărind o inflamare a rușilor. Iar când rușii vor bombarda Moldova, cel mai probabil România se va trezi că trebuie să-și exercite „rolul frățesc” de apărare a Moldovei, punându-și antiaeriana la dispoziție pentru a proteja „frații de peste Prut”. Doar că asta înseamnă, fără niciun ocoliș, o declarație directă de război adresată Rusiei. Probabil astfel se urmărește intrarea „pionului românesc” în război, aducând aport de „carne proaspătă” pe frontul Ucrainean. Altă nerozie care ne-ar putea costa totul. 

Înțelegeți probabil de ce Ursula i-a convocat pe cei doi papagali prostovano-retarzi: Bolovan și Mucușor. E o probabilitate mare de instrumentare inclusiv a unui atac sub steag fals care să genereze criza necesară declarării războiului de către România. 

Posibil ca la nivel înalt să se cunoască situația, iar discuțiile din China să caute soluții pentru întărirea securității eurasiatice. Iar în cazul unor astfel de măsuri, China nu mai are cum să se extragă, decât într-un mod clar. Va risca însă China să aibă, imediat după ce Iranul(principalul său furnizor de hidrocarburi) va fi îngenuncheat, o soartă similară Rusiei? Și, mai mult, va spera să mai scape, în condițiile în care nu și-a ajutat prietenii la nevoie?

E posibil ca eu, cu speculațiile mele, să fi mers prea departe. Vom avea însă mai multe certitudini după ce Putin va părăsi pământul Chinei. Până atunci nu ne rămâne decât să ne ascuțim urechile și să ne păstrăm vigilența.