Eternul si fascinantul Videanu

Anul trecut atrăgeam atenţia asupra pericolului începerii exploatării la Roşia Montana. Incertitudinile din contract, precum şi puternicul impact negativ pe care această exploatare îl va avea asupra mediului, mă făceau să trag un semnal de alarmă. Evident, la momentul respectiv eram destul de sigur asupra deznodământului. Faptul că întreaga campanie publicitară deşănţată s-a derulat prin firma lui Felix Tătaru era un indiciu destul de clar asupra a ceea ce va urma. Se făcea vorbire atunci despre nişte miliarde care vor intra în România. Aşteptaţi, în mod sigur vor intra! Acum depinde însă şi în ce buzunar.

Până când deştepţii care mă contraziceau se vor dezmetici, vă voi prezenta un frumos traseu al marelui business Rosia Montana. În decembrie 2008, atunci când mulţi se jucau de-a alegerile, Gabriel Resources a operat o majorare de capital la Roşia Montană Gold Corporation, firma la care statul român deţine aproximativ 20%. Cum statul român, reprezentat de Videanu, este sărac, nu a avut 28 milioane de euro pentru participarea la majorarea capitalului social. Aşa că s-a găsit o soluţie inedită: Gabriel Resources a dat statului(adică Minvest) banii necesari majorării de capital. Mai devreme sau mai târziu(în funcţie de mersul aprobărilor), Gabriel Resources va cere Minvest contravaloarea împrumutului şi cum, prin grija guvernanţilor, aceştia nu vor exista, Gabriel Resources va îşi va mări participaţia în RMGC până la aproape 100%.

O altă afacere interesantă este cea a marilor companii energetice. Având girul CSAT, Videanu urmează să înfiinţeze două companii gigant(Electra şi Energetica) prin comasarea arbitrară a unor facilităţi de producţie. Astfel, Electra va fi compusă din complexurile energetice din Oltenia, Nuclearelectrica, SNLO şi trei sucursale ale Hidroelectrica, în timp ce Energetica va fi compusă din Electrocentrale Bucureşti, Porţile de fier şi celelalte sucursale ale Hidroelectrica. La prima vedere, înfiinţarea unor coloşi energetici pare benefică, numai că Videanu le-a trasat o sarcină dubioasă: înjumătăţirea cotelor de piaţă deţinute până în 2017. Cu alte cuvinte, comasezi facilităţi de producţie care merg bine cu unele falimentare pentru a face nişte coloşi al căror unic scop este acela de a pierde cote de piaţă. Ştiu, sună stupid, dar dincolo de această aberaţie, cred că mişcarea are o motivaţie mult mai pământeană: rescrierea ierarhiilor din rândul intermediarilor de pe piaţa energiei. Aşa cum se ştie, sunt multe firme apropiate grupării de la vârful PDL care aşteaptă cu nerăbdare alocarea unor hălci din ce în ce mai mari de energie ieftină. Şi cum pierderile din contracte păguboase vor trebui acoperite cumva, ne vom trezi în câţiva ani că vom plăti cel mai mare preţ pe energie din Europa. Nu credeţi? Aşteptaţi şi veţi vedea.

Ultima afacere la care mă voi referi este una legată de Petrom, pardon OMV Petrom. Este destul de ciudat de constatat cum această societate se bucură de un sprijin al statului, indiferent de guvernare. Unul dintre ultimele favoruri a fost identificat excelent de către Dan Şelaru pe blogul său. Eu mă voi referi la o chestiune pe care am mai tratat-o, anume majorarea de capital social a acestei societăţi, majorare cerută cu insistenţă de OMV. Suma cu care ar trebui să cotizeze statul român este de aproximativ patru sute de milioane de euro. Mă întreb de unde va face Videanu rost de aceşti bani, atâta vreme cât nu a avut treizeci de milioane pentru RMGC. Probabil, pe şest vom asista la o nouă micşorare a cotei deţinute de stat în această societate. Simplu şi eficient.

Ştiu, e destul de greu pentru cei care au ajuns la putere din cauză că nu a mai rămas prea mult de "tranzacţionat". În aceste condiţii este foarte importantă inventivitatea şi capacitatea de a face bani din piatră seacă a unor băieţi puşi în poziţii cheie. Din acest punct de vedere, Videanu a fost o alegere înţeleaptă. A dovedit-o încă de pe vremea când "bordura" Bucureştiul.