Lumea tenebrelor

Am fost surprins să aflu că fostul executiv al AIG, Maurice "Hank" Greenberg, a început să aducă acuze nevoalate gigantului Goldman Sachs. Fără pic de diplomaţie, Greenberg spune că cei de la Goldman sunt responsabili pentru căderea pieţei subprime şi, indirect, pentru transformarea AIG dintr-un colos al asigurărilor într-o caricatură gigantică, ineficientă şi cu picioare de lut. Nimic nou sub soare deoarece mii de asemenea acuze au fost formulate în presă, unele dintre ele extrem de bine documentate. Asta însă nu i-a împiedicat pe "oamenii dumnezeului" Blankfein să-şi vadă în continuare de extrem de profitabila activitate de sifonare.

Nu de puţine ori, mai mulţi observatori au remarcat modul malefic în care acţionează Goldman: umflă un balon care atrage investitorii, iar la momentul oportun începe să parieze pe spargerea sa. Şi cum nimic nu e întâmplător pe această lume, balonul chiar se sparge, iar profitul genialilor bancheri urcă până la cer, spre bucuria salariaţilor model şi a acţionarilor. Un mecanism perfect care a funcţionat de la fondarea băncii şi care continuă să funcţioneze imperturbabil. La baza sa stă o şmecherie veche de când lumea: manipularea pieţelor. Când te numeşti Goldman Sachs se ştie că ai o căruţă de clienţi cu bani care citesc rapoartele tale precum credincioşii Sfintele Scripturi. Aceasta te ajută să-ţi fixezi ţinte clare şi să poţi manipula cu o precizie impecabilă imensul levier format din banii tăi şi ai celor care te urmează. Sunt lucruri care, pe cât de simple sunt, pe atât de eficient acţionează.

Povestea AIG e una ultracunoscută. Şeful diviziei de produse financiare, Joe Cassano, din biroul său de la Londra a intrat în complexa piaţă a produselor derivate, aducându-şi aportul personal(unii spun că a fost ajutat şi de îngerii de la Morgan Stanley) în sofisticarea şi dezvoltarea acestora. Aşa se face că, micuţul birou de numai 400 de angajaţi a reuşit realmente să îngroape AIG. Mai mult, demiterea "personalităţilor" de-acolo s-a făcut pe bani grei(numai Cassano a "păpat" ~315 mil. dolari). Iţele întregii poveşti sunt destul de încurcate. Marea întrebare pe care şi-au pus-o mulţi a fost cea legată de motivele pentru care AIG a fost ajutat cu atâta largheţe. Răspunsul stă tot în foamea de bani a Goldman: în isteria derivatelor, se pare că Goldman avea asigurate active în valoare de peste 20 mld. dolari, o sumă mult prea mare pentru a fi pierdută. Şi spun pierdută deoarece reasigurătorii AIG erau societăţi de asigurări necunoscute, subcapitalizate şi incapabile să acopere pierderi de o asemenea magnitudine. Într-adevăr, marea surpriză vine abia acum: din acţionariatul unor reasigurători făceau parte nume importante ale industriei precum...Goldman Sachs sau Morgan Stanley. Iar pentru a li se pierde urma, unele societăţi erau înregistrate prin Insulele Bermude sau alte paradisuri tropicale. Şi asta nu pentru a se feri de "ochiul vigilent al SEC-ului, ci pentru "optimizări fiscale" şi alte manipulări mai puţin ortodoxe de fonduri. Interesant nu? E ca şi cum eu mi-aş face singur asigurare, dar în caz de dezastru aş face presiuni asupra statului să mă despăgubească. Cu toate că în cazul unuia ca mine aşa ceva ar fi imposibil, în cazul lor exact asta s-a întâmplat!

Mecanismul de acţiune al GS este ucigător de simplu: pariază pe creştere, forţează creşterea şi isteria, după care pariază pe inversarea trendului şi totul se dărâmă. Presupunând prin absurd că ceva nu funcţionează conform algoritmului, se va găsi un binevoitor într-o funcţie cheie care să încline balanţa în favoarea caracatiţei. Şi dacă într-un târziu se va dovedi că binevoitorul a avut cel puţin un contact nefiresc cu Goldman, asta nu va supăra pe nimeni deoarece, nu-i aşa, a fost prevenit un dezastru care ar fi afectat toată economia.

Un alt exemplu despre exactitatea predicţiilor GS a făcut deliciul presei acum câteva săptămâni, atunci când o companie chineză(Shenzhen Nanshan Power) a refuzat să plătească unei subsidiare de-a Goldman(J. Aron & Company) pierderile pe care le-a suferit din tranzacţionarea de produse derivate internaţionale. J.Aron nu este la prima isteţime de acest gen, deoarece printre marii perdanţi ai unor astfel de contracte se numără o groază de firme chinezeşti de stat printre care Air China sau Shenzhen Shennan Circuit Co. Ce au comun aceste contracte este preţul petrolului, marea obsesie a companiilor chinezeşti. Interesant este că la început toate aceste contracte au fost semnate în termeni aparent nefavorabili pentru Goldman. În mod cu totul surprinzător, în urma unor volatilităţi expcepţionale, Goldman a câştigat la "pariul opţiunilor", cu toate că poziţia sa în contract era una puţin probabilă şi de-a dreptul nefavorabilă. Celor care rămân surprinşi de "acurateţea" acestor predicţii le voi dezvălui un mic secret: Goldman, împreună cu Morgan Stanley, Shell, BP, DB şi Societe Generale au fondat împreună încă din anul 2000 Intercontinental Exchange(ICE), o piaţă online pentru tranzacţionarea mărfurilor şi a contractelor futures. O platformă optimizată pentru "dark pool"-uri şi care, fiind situată în afara SUA, scapă de sub supravegherea SEC(activitatea dark pool-urilor trebuie raportată SEC în cazul în care piaţa este în SUA). Cu un asemenea arsenal în mână, e destul de uşor de intuit de unde provine inteligenţa celor care reuşesc întotdeauna să intuiască exact încotro o iau pieţele. Iar faptul că din fondatorii pieţei fac parte două dintre cele mai mari companii petroliere este, în mod sigur, o întâmplare. Şi, la fel de întâmplător este şi faptul că băncile din cartel nu prea au fost afectate de actuala criză. În aceste condiţii mă roade curiozitatea să aflu cam câte companii au marcat pierderi sănătoase din opţiunile pe preţul petrolului intermediate de meseriaşi. 

Şi pentru că tot a venit vorba de China o să închei cu un avertisment. Am rămas surprins să constat modul admirativ în care GS priveşte piaţa chineză(şi asta nu se întâmplă de azi, de ieri). Tot felul de analişti de-ai lor vorbesc în termeni pozitivi, îşi exprimă opinii exaltate în media, iar asta deja îmi ridică semne de întrebare. Se pregăteşte Goldman să dea lovitura în China? Ar fi într-adevăr o ţintă babană, una dintre ultimele disponibile. Rămâne să vedem care vor fi consecinţele şi ce va rezulta dintr-un posibil eşec.