A doua consideratie inoportuna

În urma unor comentarii referitoare la curs, cred că este foarte util să înţelegem ce se întâmplă cu adevărat pe piaţă. Avem la ora actuală previziuni pe curs care acoperă întreg spectrul de interese. În timp ce băncile locale fac presiune pentru aprecierea leului(prin previziunile mai mult decât optimiste), anumite bănci externe văd lucrurile în sens contrar. Aşa se face că previziunile publicate acoperă tot spectrul cuprins între 3.9 şi 4.6.

Realităţile de pe teren nu sunt deloc confortabile. BNR a înscris dobânda de intervenţie pe un trend accelerat-descendent din dorinţa de a impulsiona creditarea(aceleaşi lucruri le-au făcut şi economiile mari, însă banii refuză să intre în creditare), investiţiile străine s-au prăbuşit, iar economia locală este în continuare nefuncţională. Sunt doar câteva argumente care sugerează că deprecierea monedei naţionale este nu numai posibilă, ci necesară.

Tabăra adversă vine cu argumente penibile. În primul rând se reactivează "teza speculatorilor" care trimit în disperare bani de la Londra. Aceasta este preluată cu frenezie de fluxurile locale de informaţii, dar nu se explică motivele acestui comportament straniu. Nu văd niciun investitor atât de nebun încât să arunce banii pe o piaţă junk fără un motiv anume(carry trade? să fim serioşi!). Un alt argument penibil ţine de aşa-numitul "context regional", cu toate că economiile din zonă prezintă diferenţe majore, care nu justifică un comportament similar. De asemenea, se vorbeşte despre îmbunătăţirea contextului economic în ţările dezvoltate şi revenirea apetitului pentru risc al investitorilor, ceea ce este corect. Într-adevăr, în economiile dezvoltate există o oarecare exuberanţă a unor investitori care consideră că "The Great Recession" se apropie cu paşi repezi de sfârşit, aceasta împingându-i spre căutarea rapidă de oportunităţi chiar şi pe pieţele exotice. În cazul în care un asemenea comportament s-ar materializa pentru România ar trebui să simţim acest lucru nu numai prin misterioasele fluxuri ci prin dezgheţarea unor domenii economice. Până acum nu s-a simţit nimic.

În concluzie cred că ne aflăm din nou(a câta oară?) în mijlocul unei intoxicări majore, motiv pentru care consider că actuala traiectorie a cursului este imprimată numai şi numai de către oficialii români prin intermediul BNR, într-o manieră cât se poate de arbitrară. Singurii beneficiarii acestei politici sunt băncile şi politicienii de la putere. Restul este reprezentat de cei care vor suporta în viitor costurile acestei noi exuberanţe consumiste. De altfel, acesta este și scenariul pe care pariază artizanii din spatele mișcării actuale: impulsionarea consumului similar perioadei 2000-2007, chiar dacă mișcarea este echivalentă cu creșterea datoriilor. Întrucât politic se dorește creștere economică, facem creștere economică. Ne costă mult? Nicio problemă, orice exces costă pe lumea asta!

Personal fac parte dintre cei care au pariat împotriva leului(a se citi evitarea păstrării lichidităţilor în această monedă) încă de când era la "nivelul 3.3", iar experţii gen Libocor prognozau o continuare a aprecierii monedei naţionale. Pentru moment nu vad niciun motiv să mă întorc la leu. Fundamental stăm prost, iar perspectivele sunt și mai proaste. Argumentul referitor la rezervele valutare nu se susține. Într-adevăr, din comunicatele BNR arată mare, dar diavolul stă în detalii. A văzut cineva un comunicat oficial cu structura rezervelor? Eu unul nu, dar poate că nu sunt atât de bine informat...