Noua directie

Pe la jumătatea anilor 80, Anthony Glou - un grec întreprinzător - îşi deschidea un magazin cu haine în Pireu. Conceptul pare a fi prins iar compania s-a dezvoltat continuu. Preţurile bune, marfa de calitate şi un flux destul de bine optimizat au transformat afacerea grecului într-una de succes.

Anul 2008, cel în care s-a dat chemarea la criză, l-a prins pe Anthony Glou la conducerea unui grup solid. Peste patruzeci de magazine de fashion deschise în Grecia, Cipru şi câteva alte state balcanice, un concept care concura cu marii retaileri internaţionali de la egal la egal. O afacere impresionantă, pornită de la zero şi dezvoltată pe baze solide. Sosirea crizei l-a pus pe antreprenorul grec în faţa unor probleme deja cunoscute: tăierea finanţării din partea băncilor, scăderea consumului s.a.m.d. Glou s-a repliat rapid noilor condiţii prin restructurarea reţelei şi renegocierea chiriilor sau mutarea magazinelor în zone cu raport optim între trafic şi preţul de închiriere.

Teoretic, paşii făcuţi de Anthony Glou sunt cei normali, la îndemâna oricărui antreprenor confruntat cu forţa nucleară a unei crize disproporţionat de puternică în raport cu omul simplu. Însă, după cum avea să constate, nu criza era adevăratul său duşman. În decembrie 2013, procurorii greci anunţă cu turle si trâmbiţe că-l arestează pe Anthony Glou pentru că nu şi-a plătit o datorie la stat de - ţineţi-vă bine - 765 000 EUR! Raportată la valoarea grupului condus de Glou, datoria părea o chestie minoră. Însă, intervenţia în forţă a procuraturii a precipitat spiritele, furnizorii au devenit nervoşi, iar deznodământul a fost prăbuşirea Glou. Prăbuşire ăn urma căreia, vă imaginaţi cu cât s-a ales statul.

Acţiunea procuraturii survine unei alte intervenţii cu "schepsis". Tot pentru o "datorie imensă" la stat fusese arestat anterior regele construcţiilor din Grecia, Babis Vovos. Datoria acestuia se ridica la 1 milion de euro. Să fim bine înţeleşi, oricât de mult vi s-ar părea milionul, în realitate e vorba de un rahat dacă-l raportăm la dimensiunea afacerii lui Babis Vovos. Însă dezastrul de pe piaţa construcţiilor venit la pachet cu portăreii procuraturii e suficient pentru a îngenunchea pe oricine dintre cei normali.

Aceste acţiuni cretine şi bine mediatizate ale procurorilor greci au fost multiplicate la nivelul afaceriştilor mici şi medii, exercitând o presiune imensă şi nejustificată. Mascate de neplata unor datorii care puteau fi restructurate - cel puţin aşa procedezi atunci când vrei cu adevărat să recuperezi ceva - acţiunile procurorilor nu au făcut altceva decât să genereze falimente în lanţ ale antreprenorilor locali. Rezultatele măreţe se văd din plin. Comerţul stradal a fost acaparat de marile reţele internaţionale. Diversitatea locală este treptat înlocuită de brandurile de carton ale marilor retail. Aşa se face că arterele comerciale, cele care atrăgeau prin specificul magazinelor elegante şi mărfurile oarecum diferite, sunt acaparate de banalităţi gen H&M, Zara&comp, s.a.m.d. Este, de altfel, rezultatul - cred eu - urmărit de operaţiunea în forţă, anume înlocuirea antreprenorilor locali cu multinaţionalele. Aşa arată adevărata capitulare şi cedare de suveranitate a ţării.

Lărgind orizontul, putem vedea exemple similare peste tot. Capitularea business-ului local - subfinanţat şi vânat de portărei - în faţa bine finanţatului business global, care vine la pachet cu salariu minim şi propagandă impecabilă. Intangibilii afacerilor, marii investitori mondiali după care unor proşti le curg balele, nu sunt altceva decât instrumentul prin care se implementează - cu instrumentele lui Orwell - noua societate imaginată de Huxley.  Cam aşa se construieşte noua putere a sovietelor europene, puternic racordată la marea putere a sovietelor mondiale. Aceleaşi personaje-imagine care au implementat stalinismul vin acum şi implementează noua democraţie. E noua lume nouă, bucuraţi-vă!