Rusia si frontul prezentului(III)

Dacă în episodul trecut am vorbit despre Ucraina, ar fi timpul să ne reamintim că scânteia care a produs explozia de acum a fost dată de încercarea lui Ianukovici de a adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus. Este un tratat economic despre care s-a vorbit până acum în termeni retorici, fiind considerat un fel de repunere pe tapet a defunctei URSS.

Din punctul lui Putin de vedere, desființarea URSS a fost una dintre cele mai mari greșeli ale politicii ruse. Scăpându-se din mână fostele republici s-au dislocat teritorii masive, rezultând probleme la frontiere. Cel mai vizibil element al eșecului a fost orientarea puternic pro-americană a Georgiei lui Saakașvili, sfidarea permanentă a Kremlinului și încercarea disperată a țării de a se rupe de puternicul magnet moscovit. A fost un front pe care Rusia a lucrat puternic, reușind într-un final să îndepărteze treptat și „democratic” țara de politica lui Saakașvili.

Uniunea Vamală este într-adevăr un punct strategic al lui Putin, o încercare de copiere a spațiului comun european. Până acum a fost un proiect semi-eșuat, mai mult politic decât economic. Așa se explică și faptul că, până acum, în spațiul economic al Uniunii Vamale nu erau decât trei țări: Rusia, vasalul Belarus și Kazahstan-ul. Având termeni neclari, cu obligații mai mari decât beneficiile și cu o imagine general proastă, Uniunea Vamală nu părea a avea mari perspective. Însă recenta ofensivă diplomatică a autorităților ruse are scopul de a reîmpacheta tratatul în termeni mai prietenoși, cu beneficii mai clare și, în general, cu o publicitate mult mai accentuată.

Dacă Ucraina a reprezentat, pentru moment, un eșec aceasta nu înseamnă că motoarele nu pot fi turate în noua direcție. Astfel ieri a fost anunțată începerea negocierilor pentru aderarea Armeniei la Uniunea Vamală. Foaia de parcurs prezentată publicului prevede îndeplinirea a 150 de condiții înainte de aderarea efectivă a Armeniei la Uniunea Vamală. Unii ar considera-o o victorie a noii strategii, însă nu trebuie uitat că Rusia este cel mai mare partener comercial al Armeniei și, în același timp, cel mai mare investitor străin de-acolo. În aceste condiții, mișcarea Armeniei este una naturală și nicidecum vreo victorie a diplomației ruse.

Lovitura pe care se pregătește însă să o dea diplomația rusă constă în transformarea Uniunii Vamale într-un tratat cu adevărat viabil, care deschide porți importante membrilor săi. Se are în vedere crearea unor zone de liber schimb cu parteneri din diverse zone economice ale planetei. În acest moment au loc discuții avansate cu Vietnamul. Un succes(destul de previzibil având în vedere afinitățile istorice) al acestui proiect va dezvolta un framework pentru cooperarea cu celelalte sate ale ASEAN.

Și lucrurile nu se opresc aici. Discuții preliminare au fost demarate cu Noua Zeelandă, dar și cu țări europene nemembre ale Uniunii Europene precum Elveția și Norvegia. Practic, cu fiecare piață nou deschisă, Uniunea Vamală se transformă dintr-un tratat constrângător din punct de vedere politic într-unul tentant, care oferă oportunități economice interesante. Cel puțin la nivel de imagine. 

Dacă până nu demult Rusia se baza pe „background”(tradiția puterii conducătoare ruso-sovietice) și „underground”(penetrarea prin intermediul serviciilor secrete sau a diverselor organizații oculte) în relația cu fostele republici sovietice, în prezent se încearcă implementarea unei viziuni oarecum actualizate: seducerea prin propagandă. Rusia vrea să se transforme din balaurul cel rău care taie conducta de gaze sau care trimite trupe de intervenție invocând motive hilare într-un pol de prosperitate, după modelul american. Aici însă se lovește de o mică problemă: pentru a răspândi prosperitatea trebuie să o deții. 

Pentru a deține prosperitatea trebuie să ai bani. Putin e conștient că strategia de până acum - „gaze contra bani și bani contra influență” - nu mai funcționează deoarece banii sunt la alții. Pe termen lung speră ca, prin intermediul acestei construcții, să reușească să se transforme în „izvorul de bani” prin repoziționarea rublei în relațiile economice dintre parteneri. E un joc lung și dificil. La celălalt capăt al Imperiului, China a început de mai mult timp implementarea acestei strategii și deocamdată n-a reușit mare lucru. Putin însă are la dispoziție o mașinărie infernală, capabilă să dezmorțească ciudatele circuite ale prezentului. Dacă va reuși acolo unde până acum a dat greș rămâne să vedem.