Câte ceva despre datorii

Problema cea mai spinoasă a politicii americane şi mondiale este cea a datoriilor. Biden solicită pe un ton autoritar ridicarea plafonului de îndatorare al SUA care, la ora actuală, se află la 34.4 tln. $. Republicanii contestă solicitarea lui Biden şi-i cer imperativ să se întindă atât cât îi e plapuma. Înainte însă de a da dreptate uneia dintre părţi ar trebui să vedem mai profund despre ce e vorba, cât de mult e politizată situaţia şi care sunt perspectivele.

Aparent, republicanii par supăraţi şi se răzbună pe democraţi. De ce ar fi supăraţi republicanii? Pentru furtul alegerilor, pentru adeziunea statului subteran american la doctrina democrată, pentru circul care se face în justiţie cu Trump s.a.m.d. Aşa ni se pare nouă, dar în realitate niciuna dintre aceste chestiuni nu e cea reală. În ceea ce-l priveşte pe Trump, Partidul Republican nu-i chiar solidar în spatele său. Doar o parte a sa, aşa-numita facţiune MAGA. Cu furtul alegerilor şi cu statul subteran, iar e discutabilă povestea. Alegerile americane sunt aranjate de când lumea. Au fot două cazuri de scăpare de sub control a alegerilor: JFK şi Trump. Oups, din nou nu ne iese. În ceea ce priveşte statul subteran american, acesta are sub aripa sa cele două excrescențe numite „neoconi” şi „progresişti”, ambele distribuite uniform în cele două partide. Aşadar şi statul subteran se împarte oarecum democratic. Atunci?

Problema e în altă parte, fiind vorba de un joc de „bun simţ”. Vă reamintesc că această controversă a fost ridicată şi-n perioada lui Clinton şi, mai ales, în cea a lui Obama. În vremea lui Obama chiar s-a ajuns la blocaj şi până la urmă toţi au picat la pace, ridicând plafonul de îndatorare. Hai să ne uităm totuşi la bază pentru a înţelege structura.

Au ajuns SUA la fundul sacului? Aparent nu întrucât serviciul datoriei reprezintă 13% din veniturile statului. Asta înseamnă că sunt bani pentru a se plăti datoriile. Însă ele nu sunt plătite deoarece statul are alte cheltuieli. Ei bine care-s acele cheltuieli? Nu le intuiţi? Războiul din Ucraina şi generoasele pachete sociale care-au transformat America într-o ţară de asistaţi sociali, votanţi înfriguraţi ai democraţilor. Practic asta e esenţa problemei. Republicanii văd pe propria piele că au probleme electorale tocmai pentru că susţin normalitatea. Nu poţi, totuşi, să pui botul chiar la toate aberaţii de genul „bărbaţii pot să nască” sau „nu există o definiţie a femeii”. Culmea e că, în ciuda tembelismului care-a ajuns să fie constanta politicii americane, constantă care deranjează aşa-numita „Americă profundă”, democraţii iau hălci întregi de electorat tocmai ca efect al pomenilor aberante pe care le oferă. Ultima chestiune scandaloasă este „anularea datoriilor pentru studii” pentru anumite categorii ale populaţiei. De ce e aceasta o problemă de-a dreptul critică? Deoarece datoriile pentru studii sunt datorii imprescriptibile! Chiar dacă îţi declari falimentul personal, datoriile pentru studii îţi rămân, astfel încât nu poţi scăpa de ele decât în mormânt. Iniţiativa lui Biden devine una de-a dreptul scandaloasă pentru republicani deoarece ea are un scop strict electoral. 

Dacă veţi studia dinamica împrumuturilor pentru studii veţi înţelege de ce SUA este pentru cetăţenii săi o piatră de gât: ca să câştigi bine trebuie să termini şcoli recunoscute care-s deosebit de scumpe(şi care cresc taxele de la an la an). După ce termini şcoala ai în spate o datorie de câteva zeci de mii de dolari pe care trebuie să te apuci să-i plăteşti din salariu. În medie, datoria pe care o face un student e de 30 000$. Doar că, pentru universităţile mari, această datorie poate depăşi şi dublul acestei sume. Dobânzile acestor credite nu-s dintre cele mai prietenoase, media fiind de 5.8%! Biden a redus dobânda la zero până în 30 iunie a.c. - ceea ce e alt motiv de controversă cu republicanii. Ideea e că dobânda nu rămâne atât de prietenoasă. Dacă nu te apuci să păteşti la credit, poţi ajunge la dobânzi cu două cifre. În plus, îşi scade teribil credit score-ul. Asta înseamnă că trebuie să te chinuieşti să plăteşti repede pentru a micşora dobânda pe care-o dai! 

Desigur, nu am acoperit toate aspectele, dorind doar să înţelegeţi mecanismul care - din punctul meu de vedere - e viciat de la bază întrucât uşurinţa cu care se acordă aceste credite ajută universităţile să tot crească taxele la nivele din ce în ce mai puţin sustenabile. Doar că e vorba de un mecanism general acceptat, iar republicanii spun că dacă există, acest mecanism trebuie lăsat liber. Dacă scazi dobânda la zero şi te apuci să ierţi debitorii, atunci universităţile vor cere mai mult şi totul se va transforma într-o nebunie. Pur şi simplu nimic nu funcţionează aşa!

Acum republicanii spun că Biden a avut 100 de zile să negocieze problema plafonului datoriei, dar a amânat-o pe ultima sută de metri(strategia lui Obama reluată!) şi de aceea se arată nedispuşi la comporomisuri. Ideea e că toată lumea se aşteaptă ca problema să se rezolve prin ridicarea plafonului. Chestiunea e că, la momentul actual, nici nu poate fi rezolvată altfel deoarece statul american a cheltuit în disperare sub Biden şi, pur şi simplu, nu mai are bani. Astfel, dacă până la 1 iunie părţile nu pică de acord, statul american se închide, la fel cu s-a întâmplat şi-n perioada lui Obama. Doar că acum, aşa cum vom vedea în continuare, sunt absolut alte condiţii. 

Condiţia republicanilor pentru mărirea plafonului este reducerea cheltuielilor sociale ale lui Biden, iar acesta nu e de acord. Aşa cum v-am spus, toată lumea se aşteaptă ca problema să se rezolve, doar că lebăda neagră ar fi ca negocierile să eşueze. Biden nu mai merge la G-7, iar asta deja ne spune că situaţia e critică. 

Faţă de administraţiile Clinton şi Obama, situaţia e radical diferită acum, iar cei care au capul pe umeri înţeleg deplin deoarece e pur şi simplu vorba de matematică. Pe acea vreme statutul dolarului ca monedă de schimb nu era pus sub semnul întrebării ca acum. Ca să nu mai vorbim că aria sa de influenţă riscă să ajungă la 30% anul acesta. Mulţi vorbesc de un dezastru mondial dacă pică dolarul. Într-adevăr, vor fi masive explozii bancare, pierderi ireversibile de bani, dar se va ajunge la o situaţie de echilibru care va obliga oamenii să găsască soluţii adecvate vremurilor pe care le trăim(de exemplu bani neinflaţionişti!). Mulţi vor spune că actuala criză este generată de SUA pentru a impune CBDC, ceea ce e absolut fals deoarece emiterea de CBDC nu va salva statutul său, ci din contră, îi va băga iremediabil în groapă. Şi nu doar pe ei, ci întreaga paradigmă economică actuală. CBDC nu mai necesită bănci comerciale, iar operaţiunile băncilor centrale sunt absolut limitate. Mai mult, dacă se acceptă intermedierea - adică existenţa instituţiilor de credit - acestea nu-şi vor mai putea ascunde prin scripte realităţile contabile. Mulţi înjură CBDC-ul deoarece duce la sclavie, ceea ce e just. Doar că ar trebui să mă credeţi că marile corporaţii au o transpiraţie mult mai rece pe şira spinării deoarece CBDC nu le va mai permite gimnastica pe care-o practică în prezent. Părerea mea este că, în realitate nimeni nu doreşte cu adevărat implementarea unei CBDC autentice şi de aceea totul se va sfârşi prin emiterea de monede de cont, exact aşa cum sunt cele aflate acum în circulaţie. Poate cu câteva facilităţi care să permită blocarea fraierilor care nu fac „ciocu' mic”.

Ceea ce e radical schimbat însă faţă de perioadele anterioare este reacţia ţărilor la dolarul-armă deţinut de SUA. Transformarea dolarului în armă a speriat ţările, iar „victoria facilă” pe care o intuia Biden în confruntarea cu Rusia se transformă tot mai mult într-o înfrângere a Americii. Fără doar şi poate, indiferent dacă un stat e partener al americanilor(a se citi aflat sub ocupaţie), neutru sau duşman, toţi au înţeles că dolarul e pe ducă. Şi cel mai mult au înţeles cei din Congres care caută să readucă SUA într-o zonă sustenabilă economică, sperând astfel că vor mai salva ce se poate. Nu vă lăsaţi înşelaţi de cifrele frumoase. În condiţiile în care actualele mecanisme economice se vor reseta, PIB-ul real al SUA va fi de câteva ori mai mic decât cel de acum. Iar asta înseamnă nu doar dezastru, ci secesiune sigură.