Urmează nucleara

Datele de pe piaţa muncii din SUA ne arată cât se poate de limpede că recesiunea care urmează nu mai poate fi oprită. Falimentele bancare pe care le-am văzut arată, de asemenea, o fragilitate extremă a economiei dolaro-centrice. În aceste condiţii toată lumea se întreabă ce urmează.

Ca de fiecare dată, când vine vorba de crize, economia americană are un ultim salvator. Care-i acesta? Guvernul? Aiurea, guvernul este, de obicei, cel care intră cu oiştea-n gard. Astfel încât ultimul colac de salvare se află la FED. De fapt, dacă e să fim corecţi, există mai multe „linii de salvare”, dar elementul central e FED-ul. Să vă dau un exemplu al unei linii secundare de salvare pe care-o cunosc destul de puţini oameni. V-am povestit într-un articol trecut despre faptul că FDIC-ul este pa cale să rămână fără bani în condiţiile în care tot mai multe bănci dau faliment. Există însă un colac de salvare pentru FDIC la Trezoreria SUA care, printr-un aranjament legislativ, are posibilitatea să suplimenteze fondurile FDIC printr-o linie de credit de urgenţă care este pusă instantaneu la dispoziţia asigurătorului depozitelor garantate ale americanilor. Aşadar, chiar dacă politica FED de creştere a dobânzii a avut ca efect crăparea mai multor bănci, nu vor exista americani care au depozite garantate nedespăgubiţi. Cel puţin nu atâta timp cât situaţia nu scapă de sub control. Doar că Trezoreria SUA, atunci când rămâne fără bani, ajunge tot la FED care-i mai tipăreşte ceva cash pe baza „garanţiei statului american”. Aşadar, după cum v-am spus, cheia se află tot la FED.

În această situaţie, e cât se poate de clar că politica de creştere a dobânzii se va opri în această vară, iar din toamnă vom avea din nou un parcurs invers, de scădere a acesteia. De fapt tensiunile sunt atât de mari în piaţă încât ar trebui reponită maşina banilor ieftini mult mai repede. Însă există şi alte metode de calmare. În condiţiile în care aproximativ 40% dintre americani au puţină şi foarte puţină încredere în capacitatea sistemului bancar de a păstra şi garanta banii deponenţilor(faţă de 20% care au încredere!), e de aşteptat o extindere a garantării banilor din bancă prin intermediul unor scheme cât se poate de nebuneşti şi, în acelai timp, nesustenabile. Posibil să vedem o garantare nelimitată a depozitelor, astfel încât americanului să i se vândă iluzia „siguranţei absolute”. De altfel tocmai asta ar fi baza unei umflări şi mai mari a factorilor pre-criză care ar face ca nucleara financiară să devină galactică.

Este foarte posibil ca ceva să se fi suflat în piaţă, mai ales în condiţiile în care shorterii au înregistrat pierderi semnificative. Spre exemplu, cei care-au pariat prea târziu pe căderea acţiunilor insolventei PacWest s-au trezit că din 4 mai a sărit cu 122%!!! Ce oare ar putea justifica un asemenea salt iraţional(e drept că a sărit de jos de tot, de la 2.76 la un maxim de 6.14)? Probabil rumoarea că totul se va rezolva.

Însă se va putea rezolva? Să ne înţelegem bine, avem o statistică de-a dreptul devastatoare. Ştiţi cât înseamnă PIB-urile adunate ale  Japoniei, Coreei de Sud, Marii Britanii, Germaniei, Franţei, Italiei, Rusiei, Canadei, Mexixului, Braziliei şi  Australiei? Aproape cât datoria SUA. V-aţi revenit? Cel mai mare creditor al SUA este Banca Japoniei. Aţi înţeles cât de mare e minciuna? De fapt tocmai de la aceste elemente trebuie pornită analiza.

Ştim pe de o parte că SUA intră într-o recesiune cruntă, iar pe de altă parte că va căuta să se salveze. Dar cum? Dolarul e intrat pe o iremediabilă pantă inflaţionistă. SUA ar putea încerca să-şi rebalanseze problemele prin externalizare, caz în care cei enumeraţi anterior ar trebui să suporte solidar „reconstrucţia economică a SUA”. Doar că nimeni nu mai e dispus s-o facă. Nici măcar naţiunile aflate sub ocupaţie, precum cele europene. 

De fapt, în momentul de faţă SUA se află într-un echilibru extrem de straniu. Aşa cum v-am explicat pe contul meu de Telegram, la ora actuală cel mai mare exportator de petrol al lumii este Rusia. Care Rusie dă o groază de petrol în India, unde este prelucrat şi exportat ca produs finit în SUA. Americanii susţin că „fac un cadou Indiei” închizând ochii. De fapt importul din India a devenit o chestie existenţială pentru SUA. Şi, în mod paradoxal, cheia îngropării SUA e acum în mâinile sancţionatei Rusii care ar putea decide să interzică exportul hidrocarburilor sale către SUA, probabil o lovitură în moalele capului în actualul context. De aceea SUA a plănuit asasinarea lui Putin cu ajutorul dronelor(cazul e deja documentat de Larry Johnson, fost şef al Diviziei de Informaţii a CIA). O iniţiativă prostească pentru care americanii vor plăti grav.

Doar că ruşii nu acţionează pripit, căutând o situaţie de mat. Submarinele ruseşti sunt răspândite în jurul SUA, pregătind probabil o mişcare strategică. De asemenea, fregata rusă Admiral Gorshkov patrulează în Atlantic plină ochi cu armament nuclear hipersonic, în timp ce Marshal Ustinv stă în buza Gibraltarului, gata să iasă la susţinere. Semnalele de la Moscova după tentativa penibilă de asasinat a lui Putin au fost cât se poate de clare, iar asta se vede inclusiv în tonul inflamat al americanilor. Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că ruşii nu ameninţă acum,ci doar pregătesc mişcarea pentru un mat. Care mat nu-mi dau seama de unde ar veni şi ce anume va presupune. E clar că avem de-a face cu o mişcare multi-direcţionată, că sunt puse în mişcare nu doar armele, ci şi complexul economic, tehnologic, ştiinţific s.a.m.d. 

Urmează nucleara? Mulţi îl acuzau pe Putin de iraţionalitate, dar vă spun cât se poate de sincer că Biden, la cât de ramolit e, ar fi mult mai capabil să înceapă un război nuclear. Putin ştie doar că, din acest punct de vedere e puterea nr. 1 a planetei. Ştie că-şi poate folosi armele ca suport pentru a obţine o victorie asupra vulturului sleit. Fix asta-şi doreşte. Doar că disperarea ar putea să-l facă pe vultur să acţioneze nebuneşte.

După cum limpede putem observa, economia nu mai e un factor singular. Toate încep să se lege între ele, iar asta face situaţia infinit mai complexă. În ceea ce priveşte posibila sancţionare a SUA de la achiziţia petrolului rusesc, mi-a atras atenţia o declaraţie secundară de-a lui Putin din timpul unei vizite la un complex industrial: „Rusia - spunea Putin - este capabilă să trăiască cel puţin un an fără să exporte nicio hidrocarbură”. Mie mesajul mi s-a părut transparent.

P.S. Să nu uităm  că azi avem o încoronare explozivă.