Dacă ştii unde să te uiţi

Andrew(Andy) Verity, jurnalist financiar din Marea Britanie, e pe cale să dezamorseze o bombă mare cât minciuna sistemului financiar actual. În „Rigged” - cartea sa care urmează să fie lansată în luna iunie - Andy Verity demonstrează cu probe cum a fost manipulat LIBOR-ul de către ... Băncile Centrale. Banca Angliei, Banca Centrală Europeană şi FED-ul au fost principalii conspiratori la manipularea LIBOR-ului în timpul crizei financiare din 2008. 

Între 2007(atenţie!) şi cel puţin până în iulie 2010 FED-ul a pompat absolut secret împrumuturi de 16 trilioane de dolari în mega-băncile considerate cu risc sistemic. Împrumuturile au fost acordate sub dobânzile pieţei pentru a se preveni cazurile în care anumite bănci ar intra în criză de lichiditate. Doar Citi a primit împrumuturi în valoare de 2.5 trilioane $! 

Dacă mai ţineţi minte, la momentul respectiv a izbucnit un scandal în justiţia britanică referitor la manipularea LIBOR-ului, iar câţiva executivi din bănci au cam trebuit să dea cu subsemnatul „la cremenal”. Doar că, dacă mai ţineţi minte, procesele au fost extrem de obtenebrate, neputându-se înţelege mare lucru din ceea ce se prezenta. Cu toate că erau date nişte capturi telefonice care-i incriminau pe executivi, aceştia au fost, până la urmă, achitaţi. De fapt achitarea s-a produs deoarece în spatele întregului circ se aflau sforarii de marile Bănci Centrale ale lumii care întreţineau astfel circul. Doar trebuia găsit un vinovat care să distragă atenţia de la adevăratele probleme.

Desigur, dezvăluirile lui Andy Verity n-au mare impact deoarece e vorba despre fraude care s-au întâmplat acum cincisprezece ani. Dar e totuşi relevant deoarece omul simplu poate înţelege cum merg treburile. Dar dacă vreţi cu adevărat să înţelegeţi de ce SUA e cea mai mare economie a lumii, tot prin intestinele FED trebuie căutat. Culmea, nu trebuie căutat prea mult, mai ales în condiţiile în care lupta de putere de acolo lasă tot felul de crăpături vizibile.

De exemplu, ştim că SUA au avut un PIB de 25.5 trilioane de dolari. Impresionant. Dar cum oare se obţin aceste trilioane. Avem o economie reală în spate, sau pe undeva se află o pompă care umflă situaţiile? Vedeţi, pentru acest gen de întrebări e bine să ne uităm în bilanţul FED-ului deoarece doar aşa putem înţelege „bucătăria internă” din spatele aparentului „succes” al economiei libere.

FED are 8.6 trilioane de dolari bani cu care joacă în piaţă rolul de cumpărător de ultimă instanţă pentru diverse titluri comerciale americane. Practic, prin QE-urile consecutive FED-ul a întreţinut o cerere inexistentă contribuind la creşterea artificială a economiei americane. Suma pe care v-am spus-o e cunoscută de toată lumea, dar oamenii se prefac a nu înţelege despre ce e vorba în realitate. Iar ca socoteală să fie şi mai absurdă, se ştie şi că acea sumă gigantică e în expansiune. Poate vă imaginaţi că e o treabă temporară, că FED-ul a intervenit la un moment-dat după care se va retrage. Aiurea, avem de-a face de fapt cu un mecanism permanent care însă a apelat la FED deoarece pe celelalte căi ascunse nu mai sunt sume disponibile, iar mecanismele prin care erau scoase fonduri către acele zone nu reuşesc să mi alimenteze cu necesarul din ce în ce mai mare de bani. 

Deepstate-ul american are mai multe fonduri obscure care cumpără direct titluri de pe pieţele bursiere americane chipurile „pentru a menţine stabilitatea”. Nimeni nu ştie cantitatea deţinută de acele fonduri care, pentru a-şi menţine anonimitatea, sunt sparte în tot felul de entităţi banale. Aceasta a fost până acum modalitatea de mascare a unei găuri care se tot adânceşte şi care se manifestă din ce în ce mai violent. Iar când mecanismul despre care vă vorbesc s-a înfundat, a fost necesară apariţia FED-ului în callitatea sa de „cavaler pe cal alb”. Doar că FED-ul e chiar ultima instanţă. Nimic nu mai există în spatele său, astfel încât minciuna e aproape de ieşirea la suprafaţă.

Realitatea e că în spatele întregii bunăstări se ascunde o minciună mai mare decât „hainele cele noi ale împăratului”. Pentru „demonstrarea profiturilor” se cheltuiesc sume imense de bani gri şi negri, pompanţi în sistem pe căi ascunse şi care, desigur, lipsesc de prin alte părţi. Pentru demonstrarea supremaţiei militare a SUA lipsesc din bilanţurile armatei peste vreo 2 trilioane de dolari, iar asta la o evaluare oficială. În realitate, cel mai probabil, gaura e mult mai mare. 

De ce vă spun toate acestea. Sau, mai bine spus, ce trebuie să înţelegem din toate acestea? Deoarece tataie e bătrân, e pe moarte, iar moştenire nu prea e de pe urma sa. Degeaba vă uitaţi cu speranţă, SUA e din ce în ce mai mult o vedetă geopolitică a trecutului, iar singura moştenire pe care-o va lăsa va fi o teribilă ciumă financiară. Şi, dacă avem cu adevărat ghinion, ne vom alege şi cu mai multe ciume reale, medicale. Asta e ceea ce se vede dacă ştii unde să te uiţi.